Neem, margosa sau liliacul indian este unul din verii botanici ai mahonului, aparținând familiei Meliaceae. Numele latinizat al arborelui - Azadirachta indica – este derivat din limba persană: „azad” = liber, „dirakht” = copac, „i-hind” = de origine indiană, ceea ce ad litteram se traduce prin “copacul liber al Indiei”.
Neem este un arbore apreciat atât pentru valoarea sa ornamentală cât şi pentru cea terapeutică. Deși obișnuia să crească doar sălbatic, acum este cultivat pe suprafețe largi în toată India. Poate ajunge până la 30m în înălțime și 2,5m în circumferință, iar trunchiul său, mereu drept, atinge un diametru de 30-80cm. Ramurile formează o coroană rotundă cu frunze de un verde intens și flori mici, albe, cu un parfum ce aduce aminte de iasomie.
Neemul trăiește circa 200 de ani iar după ce atinge vârsta de 10 ani, furnizează în medie 40 kg de fructe asemănătoare ca formă și dimensiune măslinelor. Se estimează că există aproape 138 de milioane de arbori de
neem pe întreg teritoriul Indiei.
Acest copac medicinal al Asiei de sud are o istorie indisolubil legată de evoluția civilizației indiene. Timp de sute de ani, nici o grădină din India nu era considerată a fi completă fără un arbore de
neem. Se spune că un membru al familiei planta acest copac, urmând ca următoarele generații, până la al șaptelea neam, să se bucure de beneficiile lui.
Efectele terapeutice ale
neemului sunt documentate în textele antice sanskrite și se estimează că numele acestui arbore ar exista, într-o formă sau alta, în aproximativ 75% din textele ce aparțin medicinei ayurvedice. Investigațiile chimice ale
neemului au fost întreprinse de farmaciștii indieni pentru prima dată în anul 1919, prin izolarea principiului acid în uleiul de
neem, pe care l-au numit „acid margosic”. Cercetările chimice mai serioase au început în 1942, odată cu izolarea a trei constituenți activi - nimbin, nimbidin și nimbinen, cu extraordinare proprietăți antihelmintice, antifungice, antibacteriene și antivirale. În 1963, un om de știință indian a examinat pe larg chimia principiilor active ale
neemului. S-a descoperit că majoritatea compușilor săi sunt derivați ai triterpenoidei tetraciclice. Aceștia se mai numesc liminoizi (azadirahtină, meliantrol, salanină etc.) și se caracterizează printr-o bogată activitate biologică. Cercetările științifice moderne din ultimii 20 de ani au validat proprietățile neemului, până în prezent fiind identificați mai mult de 132 de compuși chimici cu deosebite beneficii asupra sănătății.
De la arborele de
neem nu se pierde nimic, fiind venerat și cunoscut drept una dintre cele mai versatile plante. Astfel, atât frunzele, cât și semințele, fructele sau scoarța dețin o valoare terapeutică unică. Frunzele de
neem sunt însă cele mai utilizate. Acestea se transformă în pulbere sau sunt folosite pentru extragerea uleiului de
neem - amandouă produsele fiind la fel de eficiente ca și frunzele în sine, însă mult mai usor de folosit intern sau pentru aplicații externe.
Enunțăm mai jos câteva dintre multiplele beneficii ale
pudrei de neem:
- combate radicalii liberi și întărește sistemul imunitar
- reduce cu 50% nivelul malonialdehidei, un indicator al stresului oxidativ
- ajută în tratamentul infecțiilor cutanate bacteriene sau fungice
- acționează ca un excelent tratament împotriva paraziților interni
- ameliorează problemele de piele (acnee, eczeme, psoriazis, herpes)
- vindecă rănile minore și este un bun adjuvant în tratarea negilor și a erupțiilor cutanate
- reduce placa bacteriană și microbii care cauzează carii în cavitatea bucală
- acționează împotriva tusei și este un bun antiastmatic
- reduce febra, tratează stările de greață și episoadele de vomă
- ameliorează balonarea și combate contracțiile asociate cu sidromul colonului iritabil
- scade proliferarea celulelor canceroase în condiții in-vitro
- integrată în măștile naturale pentru păr, luptă împotriva căderii și albirii acestuia
- combate iritațiile de la nivelul scalpului, îndepărtează mătreața și elimină simptomele dermatitei seboreice
- încetinește apariția ridurilor, întinerește celule epidermice și redă elasticitatea pielii
Neemul reprezintă la momentul de față unul dintre arborii care atrage cel mai mult atenția cercetătorilor. La fiecare trei ani, la nivel mondial, se ține o conferință despre cercetările și descoperirile făcute de știință doar asupra lui. Este un copac care poate ajuta la rezolvarea problemelor globale de mediu și de sănătate. Din punct de vedere ecologic,
neemul are reputația de purificator natural al aerului, menținând în echilibru nivelul de oxigen din atmosferă. Capacitatea copacului de a rezista căldurii extreme și poluării apei este binecunoscută. Cu o structură moleculară complexă,
neemul este unul dintre cele mai inteligente repelatoare pentru dăunători, afectându-i numai pe cei cu adevărat nocivi și asigurând imposibilitatea acestora de a deveni imuni acțiunii sale. Datorită proprietăților terapeutice dovedite științific,
neem a fost numit de Organizația Națiunilor Unite „Arborele Secolului XXI”.
Știați că…
- Vedele, cele mai vechi scripturi ale hinduismului, au numit neemul “sarva roga nivarini”, însemnând “cel ce vindecă toate bolile și relele”
- Copacul este considerat a fi de origine divină. Conform mitologiei indiene, amrita (ambrozia sau elixirul nemuririi) a fost purtată către rai și câteva picături din ea au căzut pe ramurile copacilor de neem
- O altă istorie povestește despre momentul în care soarele s-a refugiat în arborele de neem pentru a scăpa de puterile malefice ale demonilor
- Plantarea a trei sau mai mulți copaci de neem în timpul vieții era considerată un bilet sigur către rai
